vineri, 28 martie 2014

Legenda Iepuraşului de Paşte


           Cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă, într-o poieniţă dintr-o frumoasă pădure plină  de animaluţe a apărut o pasăre. Această pasăre era deosebit de frumoasă, cu penele în culorile curcubeului si cu triluri angelice, cum nu se auziseră mai frumoase. Glasul ei era atât de frumos, încât până şi vântul se oprea din bătăile sale pentru a strânge minunatele triluri ca să le poarte mai apoi printre frunze şi flori prin toată pădurea, cât mai departe.
             Nimeni nu ştia de unde a venit această pasăre şi cât avea să rămână în acea poieniţă, însă toate animăluţele din pădure o iubeau pentru că le încânta în fiecare zi cu cântecele ei fermecătoare.
             Frumoasa făptură şi-a făcut cuib în mijlocul poieniţei, în scorbura celui mai vechi copac. Acolo işi ducea ea traiul, cântând în fiecare dimineaţă şi seara şi strângând în jurul copacului o groază de animăluţe venite să o asculte cu încântare. Aşa decurgea fiecare zi în pădurice de când se instalase pasărea măiastră.
             Iarna tocmai trecuse si zilele cu soare erau tot mai dese, prilej de bucurie pentru întreaga pădure şi de cântec pentru misterioasa pasăre. Însă, într-o zi, animăluţele pădurii au găsit pasărea frumos colorată căzută lângă bătrânul copac, rănită, scoţând gemete de durere... gata să moară! Speriate că s-ar putea întâmpla ce era mai rău toate animăluţele au dat fuga la templul Zeiţei Lunii, Eostre, rugând-o să facă o minune şi să salveze măiastra pasăre.
          Eostre le-a auzit ruga şi s-a coborât să vadă ce poate face, însa în ciuda tuturor eforturilor
ei  era destul de greu să mai salveze pasărea. În cele din urmă, a gasit singura soluţie prin care îi putea salva viaţa: aceea de a transforma maiastra pasăre într-un iepuraş. Acum Iepuraşul nu mai cânta, dar putea în continuare să facă ouă.
            Vremea a trecut şi a venit echinocţiul de primavară, când toate vieţuitoarele pădurii sărbatoreau şi ziua zeiţei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost, însă, cel adus de iepuraş:  un coş plin cu ouă, vopsite în culorile curcubeului. Şi-n fiecare an, mulţi ani după aceea, iepuraşul a dăruit zeiţei Ostara câte un coş
cu ouă colorate,în semn de recunoştinţă pentru că îi salvase viaţa.
         Şi astăzi, iepuraşul cel fermecat vopseşte ouă în culorile curcubeului, dar le oferă copiilor cuminţi, cu ocazia Sărbătorilor de Paşte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu