sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Plastilină ca la mama acasă

Modelajul este o formă de exprimare artistică şi reprezintă o activitate plăcută, distractivă şi relaxantă pentru majoritatea copiilor de vârstă şcolară mică. Modelajul stimulează gândirea, încurajează imaginaţia, dezvoltă simţul estetic, îndemânarea, precizia, formează conceptul de culoare sau de formă a obiectelor.
Prin modelaj se tonifiază muşchii mici ai mâinii copiilor.

Există însă şi copii care pot dezvolta alergii la diferiţi compuşi chimici care sunt folosiţi la fabricarea plastilinei. Chiar mai mult, copilaşii mai mici, de grădiniţă, pot înghiţi mici bucăţi din materialul de modelaj, mai ales că plastilina din comerţ are de multe ori arome de fructe, ceea ce creează confuzii micilor modelatori.

Pentru a preîntâmpina aceste neplăceri, vă propun o reţetă simpă de plastilină făcută în casă.
  
Ingrediente:
- 500 g faină;
- 300 g sare extrafină;
- 200 ml apă caldă;
- colorant alimentar (roşu, galben, albastru);
- 2 linguri ulei.

Mod de lucru:
1.Utilizând un castron mare, amestecaţi făina şi sarea.
2.Adăugaţi apa şi frământaţi bine până obţineţi un aluat elastic, uşor de modelat. Aveţi grijă, ca şi în cazul altor aluaturi, cantitatea de făină poate varia  puţin. Aşa că, vă sfătuiesc să opriţi o cantitate mică din amestecul de făină şi sare şi să o încorporaţi după ce aţi transferat pasta de modelat pe planşeta de frământat.
3.Împărţiţi plastilina albă obţinută în trei părţi egale şi amestecaţi fiecare bucată cu colorant alimentar, folosind doar culorile primare (roşu, galben, albastru). Puteţi păstra şi o bucată albă, ajută uneori.
4.Pentru obţinerea plastilinei în culori binare (oranj, verde, violet) se amestecă bucăţi de plastilină colorată astfel:
-oranj = roşu + galben;
-verde = galben + albastru;
-violet = roşu + albastru.

Această procedură poate fi pentru copil şi o bună lecţie practică, el înţelegând conceptele de culoare primară, culoare binară printr-un experiment simplu şi plăcut.

Plastilina astfel obţinută poate fi păstrată în mici recipiente de plastic, cu capac sau în punguţe cu fermoar.

Spor la modelat!
 Cu drag,

joi, 30 octombrie 2014

De Black Friday mă plimb pe Strada IT!

Black Friday sau Vinerea Neagră este ziua care urmează Zilei Recunoştinţei în Statele Unite, şi care deschide sezonul cumpărăturilor de Crăciun. Deoarece Ziua Recunoştinţei este ultima zi de joi din noiembrie, Black Friday apare în fiecare an în ultima vineri a lui brumar şi este cea mai aglomerată zi de cumpărături din Statele Unite.

Vinerea Neagră a fost asimilată şi de locuitorii de pe  Strada IT, din România. Pregăteşte-te, deci, de reducerile de Black Friday de pe Strada IT! Vino alături de vecini, prieteni şi familie, zi de zi şi urmăreşte promoţiile săptămânale!  Numai aşa poţi profita de cele mai noi oferte.

Eu am făcut deja o plimbare, ceva mai lungă, pe această stradă şi mi-am conturat un wishlist interminabil:
-un smartphone (au niste preţuri mici, mici, convingeţi-vă!);
…şi lista e deschisă.

Intră şi tu pe Strada IT şi fă-ţi un wishlist! Poţi chiar să-l trimiţi printr-un comentariu. Aşa vor şti ceilalţi ce îţi doreşti. Poate, de Black Friday, dorinţele se împlinesc.

De ce să te plimbi pe Strada IT?
1.Gama largă de produse îţi oferă posibilitatea de a alege ceea ce îţi doreşti.
2.Preţurile foarte mici, practicate, precum şi reducerile semificative devin atractive pentru orice trecător.
3.Filtrele de căutare oferite de site îţi dau posibilitatea alegerii rapide şi eficiente a produsului dorit.
4.Produsele comandate se livrează în toată ţara, utilizând modalitatea şi termenul de livrare alese de dumneavoastră. Livrarea este gratuită în Bucureşti, pentru comenzi mai mari de 100 ron, iar în afara Bucureştiului, livrarea este gratuită pentru comenzi mai mari de 500 ron.
5.Dispui de modalităţi variate de plată: în numerar, cu cardul-online, cu cardul-în rate, sau prin ordin de plată.

Acum, că vremea  rece te ţine mai mult în casă, poate ai nevoie de puţină plimbare. Ieşi pe Strada IT şi pune-ţi o dorinţă!

miercuri, 29 octombrie 2014

Pantofii roşii, de N. Calma

Subiectul: Pantofii roşii, de N. Calma
Metoda pălăriilor gânditoare (“Thinking hats”)

Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă.
Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.
Colectivul de elevi este împărţit în 6 grupe a câte 4 elevi. Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare să-şi pregătească ideile. Vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine.
După discuţiile avute în grupe, liderul prezintă poziţia grupului din care face parte. Rolurile se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.

1.Pălăria albă-informează
Cei ce poartă pălăria albă trebuie să ofere informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Nu oferă interpretări şi opinii.
Când “poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul, să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele. Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct.
Pălăria albă a povestit lectura, evidenţiind faptele şi personajele fără a exprima vreo opinie.


Pantofii rosii, de N. Calma
Într-un oraş din America, trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi.

Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. În casă era frig. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei.

Într-o noapte, şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme, dar nu-1 găsiră nicăieri.
Dimineaţa, Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă.
— Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu.
— Nu plânge, fetiţa mamei. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca, îţi voi cumpăra alţi pantofiori.

Neuşi sări în sus de bucurie.
— Mămică, atunci cumpără-mi pantofiori roşii, aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă, pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc.
— Nu ştiu fetiţa mea, dacă îmi vor ajunge banii. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi !
Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii, încât mama îi promise.

Duminică porniră împreună în oraş. S-au oprit în faţa unei prăvălii. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi.
— Mamă, mamă, uite pantofiorii roşii, strigă deodată Neuşi. Hai să intrăm mai repede.

În prăvălie, nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport, iar ceilalţi stăteau de vorbă. Într-un târziu, mama se hotărî să-i roage:

— Iertaţi-mă, nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ?
Vânzătorul se apropie supărat :
— Asta-i marfă scumpă, spuse el. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ?
— Da, domnule, stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. Erau atât de noi, luceau atât de frumos şi miroseau a piele. Neuşi începu să bată din palme.

Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi :
Încearcă-i!
Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior, aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători.
Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră, şi pentru cei cu piele neagră, vânzătorii nu se osteneau.
Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici.

— Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. Vânzătorul o privi prin ochelari.
— Mai mari ? Avem, numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o.
— Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă.
Vânzătorul împacheta netulburat, pantofiorii.
— Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. Eşti obligată să-i iei perechea asta.
Mama se uită disperată la ei.
— Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi!
Auzind acestea, Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei.
— Domnule, daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi, îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. Nu am nici un cent mai mult, domnule... ăştia sunt bani munciţi.
Patronul văzând în faţa sa o negresă, făcu plictisit cu mâna.
— Nu vreau să păgubesc din cauza ta, spuse el morocănos.

Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător, un om în salopetă de muncitor.
El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul.
— Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi, întorcându-se către mama Neuşei, îi spune :
Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. Eu unul, ştiu ce înseamnă banii munciţi. O salută pe mama Neuşei, plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară, ieşi din magazin.

Neuşi se întoarse fericită acasă. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor.

2.Pălăria albastră -clarifică
Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării.
Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările,
concentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit, monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor, rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii, intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit.
Poate să atragă atenţia celorlalte pălării, dar prin simple interjecţii.
Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.

3.Pălăria roşie - spune ce simte despre...
Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…”
Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimare lor. Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.

Mama se simte umilită la cererea vânzătorului de a plăti perechea de pantofi probată de copilul ei şi disperată de faptul că nu va putea plăti o sumă atât de mare pentru pantofii fetiţei pe care o iubea enorm.
Suntem indignaţi de atitudinea pe care o are vânzătorul faţă de fetiţă şi de mama acesteia, invocând un motiv atât de nefiresc. Vouă v-a  plăcut ceea ce a făcut el? Ce-aţi simţit când aţi citit că vânzătoruli-a cerut mamei să plătească ce nu ar fi vrut să cumpere?

4.Pălăria galbenă - aduce beneficii creativ
Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şI a faptelor date.
Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şi practice pentru aceste beneficii şi valori oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare. Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şi trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.

Suntem încântaţi de comportamentul muncitorului care îi dă vânzătorului o lecţie despre omenie. Muncitorul înţelege ce înseamnă banii munciţi şi redă speranţa mamei şi fetiţei.
Binele există şi în realitate nu doar  în poveşti şi de cele mai multe ori învinge.

5.Pălăria neagră - identifică greşelile
Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative.
Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…”. Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre.

Vânzătorul a greşit tratând astfel mama şi fiica din simplul motiv că erau de culoare. Acesta este un caz tipic de discriminare rasială care poate fi întâlnit în orice societate şi care trebuie corectat.

6.Pălăria verde - generează ideile noi - efortul
Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoarea seminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.

Mama şi fetiţa ar trebui să părăsească magazinul în căutarea altuia care să le trateză egal cu persoanele albe.
Muncitorul ar putea să o ajute pe mamă să-şi găsească un loc de muncă mai bine plătit.  
Spor la povestit!

 Cu drag,

marți, 28 octombrie 2014

Arte plastice-tehnici de lucru (3)

Cactus înflorit: colaj + pensulaţie + tamponare;
Am fost dăruită cu o clasă de artişti. Elevii mei sunt creativi, isteţi şi au o dorinţă nebună de afirmare. Uneori nici nu pot să cred că au şase anişori. Îmi creează impresia că lucrez cu nişte omuleţi deja formaţi, cu păreri proprii, cu dorinţe şi aşteptări. 
Astăzi le-am propus "bătrâneilor" un nou proiect artistic: Cactus înflorit (colaj + pensulaţie + tamponare). Ceea ce deja aţi văzut, sunt lucrările lor.

Iată cum am procedat:
1. Se decupează două cercuri din hârtie colorată şi se cresteză radial cu foarfeca;
2. Utilizând un şerveţel umed sau un tampon de vată, am dat fondul acestei lucrări;
3. Cu pensula se desenează cactusul. Aici nu am insistat deloc pe uniformizarea culorii, ba chiar le-am sugerat copiilor să introducă mai multe nuanţe de verde sau un pic de albastru;
4. Cu o bucată de carton, decupată anterior, am aplicat ţepii pe suprafaţa cactusului.Se aplică vopsea albă pe muchia cartonului ori de câte ori este nevoie.
5. Am şifonat uşor florile decupate, le-am lipit şi prin tamponare, am colorat interioarele.
Gata! A fost simplu dar încântător.
Mult succes!
  Cu drag,