marți, 26 mai 2015

Ceasul și o activitate matematică foarte gustoasă

Am tot vorbit în zilele care au trecut despre timp și măsurarea timpului, dar am văzut în ochii copilașilor mei o oarecare nedumerire legată de sfertul și jumătatea de oră. Mai precis nu-și explicau de ce în anumite situații spunem: și un sfert, și jumătate, sau fără un sfert . Astăzi am lămurit lucrurile, iar ei pe lângă faptul că au descoperit misterul numai de oamenii mari deslușit, s-au bucurat și de o gustare. O fetiță îmi spunea încântată că ceasul ăsta este suplimentul lor de vitamine.

Iată cum am procedat:
Am pornit de la banalul măr, pe care l-am asociat cu ora. Repede am obținut de la ei că mărul tot, netăiat, este întreg. De aici am dezvoltat: am tăiat mărul în două părți egale, deci în două jumătăți și jumătățile în sferturi. Au observat că mărul întreg are două jumătăți și patru sferturi. De aici calea s-a netezit un pic. Am asociat mărul cu ora și copiii au înțeles că și aceasta are două jumătăți și patru sferturi. Acum e acum! Cum le așezăm pe farfurie?
Simplu: am pus sferturile de măr în locul orelor 12, 3, 6 și 9, iar pentru restul de ore am folosit alte fructe (cireșe, felii de banană). Am poziționat limbile ceasului pentru a citi o oră fixă (ex: ora 1, fix), apoi am îndepărtat merele (ca în figura de mai jos).
Am explicat copiilor că după ora unu urmează ora două, dar trebuie parcurși câțiva pași. Pe rând, am adăugat sferturile de măr și am citit ceasul de fiecare dată.
Copilașii mei au înțeles de ce unii oameni spun și trei sferturi iar alții fără un sfert. Știu, pare complicat, dar nu e! Copiii înțeleg totul dacă le vorbești pe limba lor. Tot potrivind ceasul la diferite ore și ciupind câte un pic din fiecare felie, am hotărât că acesta ar fi mai bine să sfârșească pe post de gustare. Și cum se sunase de recreație, copilașii s-au arătat dispuși să încheie activitatea în mod delicios.

Voi cum procedați? 

                 Cu drag,

joi, 21 mai 2015

Pata decorativă - Brăduțul

În săptămânile care au trecut am vorbit copiilor despre  pata  picturală, acea pată de culoare care este zglobie și neîmblânzită, jucăușă și copilăroasă. Astăzi a venit timpul ca pata de culoare să  fie îmblânzită, să devină elaborată (proiectată și muncită), controlată, pentru a avea un anumit aspect. 

Pata elaborată despre care am vorbit astăzi este pata decorativă. Copiii mei știau despre rolul decorativ al punctului și al liniei și au fost uimiți să afle că și petele de culoare pot avea acest rol.

Pata decorativă (pata plată) este acea pată în care se aplică o singură culoare de un singur ton, fără urme de pensulă. Petele decorative (petele plate) se așază cu grijă în compoziție, astfel încât să nu se piardă unele în altele, să fie separate, conturate cu o graniță vizibilă. Această tehnică este folosită de iconari, textiliști, pictorii de frescă.

Am combinat această temă cu tema despre semnificația culorilor (culori calde și culori reci) și am propus spre realizare un brăduț stilizat. Copiii mei au numit compoziția de astăzi vitraliu și aveau dreptate, seamănă perfect.

Pentru că vorbim despre copii de 6-7 ani, de clasă pregătitoare, vă spun că abordarea acestei teme nu este tocmai ușoară. Copiii au tendința de a realiza pete vibrate și nu foarte precise ca formă și întindere. Pentru a depăși această situație, noi am realizat împreună liniile de ghidaj, rămânând ca ei să umple cu culoare spațiile rezultate.




Voi cum procedați? 

                 Cu drag,

miercuri, 13 mai 2015

Figuri geometrice - colaj

Pentru săptămâna aceasta am avut temă nouă: „Figurile geometrice”, pe înțelesul copiilor de clasă pregătitoare.

Am pornit-o bătrânește, de la  poezia „Casa

Un pătrat am să așez
Pe un colț de masă,
Pun deasupra un triunghi
Și-am făcut o casă.

Casei ce-i lipsește-acum?
Știu ce îi lipsește!
Din dreptunghi chiar ușă-i pun
Și două ferestre

Din pătrate le-am făcut,
Iar lângă intrare
Pun un cerc și-un alt dreptunghi,
Un copac în floare.




Comparare, ordonare, sortare și chiar definire... nici nu vă imaginați cât de ușoară poate fi geometria dacă pornești de la lucruri plăcute, simple, concrete, palpabile. Copilașii mei au privit acestă temă ca pe o joacă, ba unul dintre ei m-a întrebat când mai facem matematica. Nici nu realizase că învață lucruri noi și că acestă joacă este de fapt matematică. 

Sper să pot schimba relația copiilor cu matematica, materie nedreptățită pentru latura ei abstractă. De fapt, cred că acei oameni care nu iubesc matematica, n-au avut posibilitatea de a cunoaște latura ei frumoasă, logică, curată.

Voi cum procedați? 

                 Cu drag,