Învățătorul meu, al tău, al nostru...

Vineri, 5 Iunie, a fost Ziua Învățătorului, știai? Bine, nu mă mir că n-ai știut, era gata-gata să uit și eu care lucrez în branșă. 

Mă aflam în cancelarie, alături de două colege, când am văzut la flipchart trecută data de 5 iunie ca termen de finalizare a unei activități. Atunci am realizat că este Ziua Învățătorului. Nu știu de ce, dar am uitat să mai dăm importanță acestor evenimente. Le-am urat „La mulți ani!” celor două colege și am plecat. 

La intrarea în clasă mă aștepta o fetiță cu o felicitare făcută de mânuța ei. Mi-a trecut prin cap că ea știa. I-am mulțumit și am deschis-o. La interior se desenase pe sine și mă desenase pe mine, învățătoarea ei. Atunci mi-a încolțit ideea să-i pun pe toți să-mi realizeze portretul. Astfel voi avea o amintire frumoasă peste ani. N-am avut timp chiar vineri, dar astăzi am pus în practică.

Numai bine pentru că în săptămâna ce tocmai a trecut, îmi instruisem elevii cum și ce trebuie să urmărească dacă doresc să-și realizeze autoportretul. Deci, am folosit acest prilej pentru a face fixarea cunoștințelor și iată ce a rezultat: un portret pe cinste! Pe alocuri m-am regăsit puțin: ochii albaștri, zâmbetul și rujul roșu la locurile lor, un picuț cam scurt tunsă, dar cred că au anticipat o schimbare de look! :)

„Portretul învățătorului meu”- elevi 7 ani

Voi cum ați sărbătorit? 
Cu drag,